ADEVAR sau REALITATE?

Am descoperit ca a pretinde unui individ sinceritate inseamna sa-i ceri imposibilul.Sinceritatea nu este o trasatura de caracter, ci o expresie a inteligentei. Cand cineva nu e inteligent, ipocrizia se naste spontan (sau minciuna- pe scurt).Pentru a fi sincer iti trebuie o pasiune egala cu cea pe care o avea – exagerez aici- Michelangelo in fata Capelei Sixtine – adevarul e undeva pe aici.Nu e suficent sa vrei sa fii sincer, mai trebuie sa si poti. Sinceritatea ramane, din aceasta cauza, mai mult o aspiratie.Nu sustin ca sinceritatea e o opera la care trebuie sa lucrezi pana te spetesti. Cine face efortul de a fi sincer, nu reuseste decat sa minta. Sunt multi oameni care se mint pe ei dar cer in schimb de la altii sa nu fie mintiti. Sinceritatea e adeseori tocmai acel lucru pe care noi, dupa ce ni-l refuzam noua insine, il pretindem cu violenta altora.Adeseori multi oameni isi propun sa fie sinceri, isi descarca in permanenta sufletul, sustin ca “ ce-i in gusa, si-n capusa”. Nu trebuie insa sa confundam sinceritatea cu excesul de informatii psihice. Marturisirea este doar o expresie a lasitatii si a minciunii. Sila mi-a fost de oamenii care m-au inselat, dar mai sila mi-a fost de cei care, dupa ce m-au inselat, mi-au si marturisit-o. Ei credeau ca prin aceasta sinceritate tardiva pot obtine iertarea. Dar….individul care te-a inselat pe tine s-a inselat si pe el.Nu putem niciodata sa inselam pe altcineva, fara sa ne inselam pe noi, iata unul din dezavantajele ipocriziei.Placerea de a marturisi vine din dorinta de a mai pune una la cale.Ipocritii nu mi-au inspirit dezgust, ci mai intotdeauna mila. I-am socotit niste neputinciosi. Daca ar putea, daca ar avea pasiune, n-ar fi si ei sinceri??